COMENTARIU CRITIC ASUPRA DECIZIEI NR. 685/2018 A CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI REFERITOARE LA CONFLICTUL JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUȚIONALĂ DINTRE PARLAMENT ȘI ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

• Published in: Dreptul (București) no. 5; pp. 162 - 167
• Main Author: Lazăr, Carmen
• Format: Journal Article
• Language: Romanian
• Published: Bucharest Union of Jurists of Romania 01.01.2019
• ISSN: 1018-0435

În decizia care a ocazionat prezentul comentariu de practică jurisdicţională se pretinde că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârile nr. 3/20145 şi nr. 89/2018® ale Colegiului său de conducere, şi-a arogat atribuţii care aparţin Parlamentului, ca putere legiuitoare, în primul rând prin faptul că din 2014 a încălcat sistematic prevederea legală referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor completurilor de 5 judecători, trăgând la sorţi doar 4 dintre membri şi instituindu-l ca membru de drept pe preşedinte sau pe vicepreşedintele instanţei, în al doilea rând prin amânarea intrării în vigoare a noii legi cu acelaşi obiect. Doar un refuz explicit de aplicare a legii7 sau, dimpotrivă, aplicarea unei legi expres abrogate8 ar putea, eventual (adică sub condiţia unui blocaj instituţional care nu poate fi înlăturat altfel), constitui un conflict de natură constituţională, dar nu în prima sa variantă, ci în a doua, prin aceea că ar constitui un refuz al puterii judiciare de a-şi îndeplini propriile atribuţii. Aşa cum în ipoteza anterioară o interpretare şi aplicare greşite ale legii nu pot fi echivalate cu un refuz de aplicare, nici aici interpretarea cu privire la data aplicării prevederii referitoare la tragerea la sorţi a completurilor nu poate fi echivalată cu o amânare a intrării în vigoare a acelei prevederi; în caz contrar, s-ar ajunge să se considere - în mod absurd - că nimeni în afară de legiuitorul însuşi nu mai este autorizat să interpreteze legea, deşi interpretarea este obiectiv inerentă oricărui act de aplicare a legii şi oricărui subiect care aplică legea (în lipsa unei legi interpretative, care are prioritate, desigur). De asemenea, apreciem că în mod eronat Curtea a considerat că Colegiul de conducere al Înaltei Curţi s-a substituit completurilor de judecată însele şi că actele administrative emise de el nu pot stabili sau influenţa compunerea completurilor sau procedura de judecată în faţa Înaltei Curţi, în virtutea ideii - corecte, de altfel - că latura administrativă şi cea jurisdicţională ale