Hepatocellular carcinoma a retrospective clinico-pathologic and immunohistochemical study of 15 cases

• Published in: Revista română de medicină de laborator Vol. 21; no. 4; pp. 453 - 463
• Main Authors: Dumitrescu Cristiana Iulia, Dumitrescu Daniela, Cernea Daniela, Georgesc Corneliu-Cristian, Margaritescu Claudiu
• Format: Journal Article
• Language: English
• Published: Sciendo 01.12.2013
• Subjects: carcinom hepatocelular; hepatocellular carcinoma; immunohistochemistry; imunohistochimie; pleomorfic; pleomorphic; pseudoglandular; solid; trabecular
• ISSN: 2284-5623
• DOI: 10.2478/rrlm-2013-0036

La nivel mondial carcinomul hepatocelular reprezintă cel de-al cincilea cel mai frecvent cancer diagnosticat, fiind totodată pe locul trei ca şi rată a mortalităţii prin cancer. Întrucât este diagnosticat în stadii avansate neoperabile, carcinomul hepatocelular se asociază cu un prognostic prost şi o rată scăzută de supravieţuire la cinci ani. Studii recente au demonstrat că prognosticul carcinomului hepatocelular se corelează cu diverşi markeri moleculari. În acest sens ne-am propus să studiem reactivitatea imunohistochimică a 15 cazuri de carcinom hepatocelular, diagnosticate în ultimii trei ani pentru o serie de biomarkeri cu valoare prognostică aşa cum sunt oncoproteina p53, alfa-fetoproteina (AFP) şi receptorul CXCR4 în corelaţie cu cei mai importanţi parametrii clinico-patologici ai acestor bolnavi. În cadrul cazuisticii investigate patternul arhitectural cel mai des observat a fost cel trabecular (53,4%), urmat de cel pseudoglandular (20%), în timp ce la polul opus s-au situat variantele solide şi pleomorfice. Mai mult de 80% dintre aceste tumori au fost bine sau moderat diferenţiate, dezvoltându-se în decada a VI-a de viaţă, de două ori mai frecvent la bărbaţi şi au fost diagnosticate în stadii avansate de boală (80% din cazuri în stadii ≥III). Markeri de tipul citokeratinelor CK18, CK7 şi a antigenului carcinoembrionar (CEA) au fost utili pentru confirmarea originii primare hepatice a tumorilor şi în diferenţierea lor de alte tumori. În plus markerii p53, AFP şi CXCR4 s-au pozitivat în special în stadii avansate sugerând posibilitatea utilizării lor ca şi factori de prognostic, precum şi în stratificarea terapeutică a unor astfel de bolnavi.