Is nitrate a good biomarker of the nitric oxide status? / Este ionul nitrat un bun biomarker al producţiei endogene de monoxid de azot?

• Published in: Revista română de medicină de laborator Vol. 23; no. 1; pp. 127 - 135
• Main Authors: Croitoru, Mircea Dumitru, Fülöp, Ibolya, Fogarasi, Erzsébet, Muntean, Daniela-Lucia
• Format: Journal Article
• Language: English
• Published: De Gruyter Open 01.03.2015
• Subjects: iepure; monoxid de azot; nitrat; nitrate; nitric oxide; nitrit; nitrite; nitroglicerină; nitroglycerin; rabbit
• ISSN: 2284-5623; 2284-5623
• DOI: 10.1515/rrlm-2015-0001

A method of measuring in vivo nitric oxide (NO) levels is required to detect pathological conditions in which endogenous production is decreased or to identify agents able to release this biomolecule. Unfortunately, nitric oxide has a very short biological half-life and is very difficult to measure. Assay of the oxidative products’ of NO levels, nitrite (NO -) and nitrate (NO -), measured as total amount, after the reduction of nitrate to nitrite, determined after conversion in an azo dye, is usually the used method, named NOx test. The NOx test is frequently used as a NO biomarker in human studies and also in animal experiments. The aim of this work is to evaluate the suitability of the NOx test for the detection of an instant release of nitric oxide. Rabbits were used as experimental animals, a validated HPLC-UV/VIS method was used for speciation of nitrite and nitrate. The following substances were administered: blank; “negative blank”: phenyl-N-tert-butylnitrone (PBN); “positive blank” (nitroglycerin); nitrite. PBN administration significantly increased nitrate and decreased nitrite levels, nitrite administration excessively increased nitrate levels, while nitroglycerin (1 mg/kg) significantly increased both nitrate and nitrite levels. Results show that NOx test cannot be considered accurate in acute nitric oxide status testing. Nitrite alone should be used as an in vivo released nitric oxide marker. Determinarea concentraţiilor in vivo ale monoxidului de azot (NO) este necesară pentru identificarea condiţiilor patologice în care producţia endogenă a acestui compus este redusă sau pentru identificarea unor agenţi care pot genera in vivo acest compus. Instabilitatea crescută a oxidului de azot îl face extrem de greu de determinat. Ionii nitrat şi nitrit (produşi de oxidare ai NO) sunt de obicei determinaţi ca sumă prin reducerea nitratului la nitrit şi determinarea nitritulu ca un biomarker al NO în studii experimentale pe om și animale de experienţă. În lucrarea de faţă s-a evaluat utilitatea testului NOx în detectarea unei eliberări de moment a unor cantităţi crescute de NO. Ca animale de experienţă au fost folosiţi iepuri, determinarea nitritului si a nitratului realizându-se cu o metodă HPLC validată. S-au făcut următoarele administrări: martor; “martor negativ”: fenil-N-terţ-butilnitrona (PBN); “martor pozitiv” (nitroglicerina); ion nitrit. Administrarea de PBN a crescut semnificativ nitratemia în paralel cu scăderea nitritemiei, administrarea nitritului a crescut excesiv concentraţiile nitratului, iar administrarea nitroglicerinei (1 mg/kg) a crescut seminificativ atât nitritemia cât şi nitratemia. Rezultatele arată că testul NOx nu poate fi considerat ca având acurateţe corespunzătoare în estimarea producţiei endogene de NO. Ionul nitrit ar trebui folosit în locul testului NOx ca marker al eliberării NO.i spectrofotometric ca azocolorant. Metoda se numeşte testul NOx şi este frecvent folosită ca un biomarker al NO în studii experimentale pe om și animale de experienţă. În lucrarea de faţă s-a evaluat utilitatea testului NOx în detectarea unei eliberări de moment a unor cantităţi crescute de NO. Ca animale de experienţă au fost folosiţi iepuri, determinarea nitritului si a nitratului realizându-se cu o metodă HPLC validată. S-au făcut următoarele administrări: martor; “martor negativ”: fenil-N-terţ-butilnitrona (PBN); “martor pozitiv” (nitroglicerina); ion nitrit. Administrarea de PBN a crescut semnificativ nitratemia în paralel cu scăderea nitritemiei, administrarea nitritului a crescut excesiv concentraţiile nitratului, iar administrarea nitroglicerinei (1 mg/kg) a crescut seminificativ atât nitritemia cât şi nitratemia. Rezultatele arată că testul NOx nu poate fi considerat ca având acurateţe corespunzătoare în estimarea producţiei endogene de NO. Ionul nitrit ar trebui folosit în locul testului NOx ca marker al eliberării NO.